Just slowly dying...

sâmbătă, 24 decembrie 2011


Unde sunt firele de iarba ce mi atingeau fata,in zilele toride de vara,in camp acolo unde infinitul se impletea cu cerul si cu visele mele de copil?Unde sunt anii de beatitudine si introspectii inocente in profunditatea unui capsor de copil?Oare unde este meditatia de sub nucul batran ce racoreste intinderea campului cu umbra sa inteleapta,o inima canta alaturi de el ,iar el imi dadea de inteles si atunci ca totul este inteles ,clar,dar eu prea mic sa inteleg si imi zambea cu coroana sa imensa acoperindu mi fierbintelea fruntii ingandurate...
Sunt mare,sunt intelept...inteleg invatatii ,si stiu acum cine sunt,cine voi fii.....tu frumoasa viata ,plina de durere si intelepciune si de bucurii copilaresti,iti aduc un omagiu si iti spun ca acum stiu...si nu uit.