Puterea de a imbratisa nemurirea

Istoria a fost scrisa si se va scrie .Un om care nu ignora,care ajuta ,care traieste visand ,ajutand pe cel care are nevoie cu adevarat,cel care vede acolo unde multi sunt orbi,care vrea sa stie ce vrea sa spuna vantul ,pasarile,cel caruia o raza de soare ce razbate prin coroana unui pom ii spune o poveste,cel ce vrea sa inteleaga orice si nu ignora semnele,acel om poate,pentru o clipa este nemuritor;caci ce este clipa daca nu o bucatica din vastul infinit. Anii masoara istoriile personale,nu trece nepasator mai departe calatorule,priveste in jurul tau cu atentie ,poate ceea ce cauti o viata se afla chiar acolo langa tine si cere doar o clipa de rabdare,de ce te grabesti sa ajungi niciunde.Finalul nu este scris,este doar o frantura de infinit,traim un prezent continuu,presarat de mii de idei si ganduri.Nu trebuie sa te grabesti,asa o sa pierzi esenta vietii,esenta nemuririi. Nu exista puterea de a continua,asta este o notiune egoista,puterea o avem in noi din momentul nasterii ,o folosim zi de zi dar suntem slabi in spirit de aceea apelam la subterfugii;ne place sa ni se ofere totul de a gata,vrem un televizor cu telecomanda,facem si sacrificii pentru asta ,totul pentru a nu ne mai ridica din pat sa schimbam posturile.Putem folosi ceea ce avem pentru a continua,dar oamenii au o slabiciune,propiul comfort. Sunt convins ca acolo sunt oameni care inteleg totul,din pacate prea putini,de asemenea sunt convins ca orice om obisnuit caruia i se prezinta cunoasterea per se,se schimba total,nu o sa mai fie acelasi,chiar daca nu accepta pe alocuri,dar este prea puternic sentimentul cunoasterii,in special linistea ce vine dupa. Nu liniste este ceea ce cautam?Impacare.

Alte chestii de viata

Ma trezesc de dimineta debusolat incerc sa gandesc ,creierul nu ma asculta poate din cauza ca este cu gandul la odihna ,trag de el,trag de mine si reusesc sa fac primii pasi.Ei asta este,probabil toti fac la fel(c est la vie),ma indrept spre servici?! sa pontez inca o zi de munca?!.Asociatul meu nu ma deranjeaza inca ,el este pe alt fus orar probabil acum viseaza ceva frumos,n-ui bai,noi sa fim fericiti,tin la el asa cum este,cu bune cu rele.Hopa,avem si clienti,inca unu care sta bine la orientare in teren,nu v-am zis noi lucram subteran,chestie de economie mondiala ce sa zic,pe client il ajut ce sa fac ,bunatatea este o boala,hai ca vine si asociatul,combinatie intre Florin Salam si Eminem,cool ce sa mai,schimbam trei vorbe suficient probabil,asta este viata,inca o zi la birou.

Experinte de viata

Condusul unui Oltcit este o adevarata experienta de viata,credeti ma am condus cateva.Totul incepe de dimineata ,asta daca vrei sa si ajungi undeva,cu trezirea monstrului,daca nu merge socul trebuie sa -l ti turat pana se incalzeste cel putin 5 min (recomandarea bucatarului),in final dupa cateva reprize de accelerari fericit pleci la drum;primele intersectii unde trebuie sa dai prioritate-primele experiente de neuitat,bolidul nu vrea sa stea la relanti nici mort,faci un numar de echilibristica si din acceleratie din frana reusesti cu riscul sa dai in cel din fata sa o tii in viata.Pleci spre urmatoarea intersectie cu inima indoita ,incerci iar un numar de magie dar Oltcitul nu vrea ,pufaie si se opreste.Spasit pornesti,dai sa pleci dar surpriza abreiajul nu tine ,cu chiu cu vai reusesti sa pleci,inca o victorie .Razboiul nu este inca castigat,nu ai ajuns inca,spui doua tatal nostru si iti iei avant din nou in trafic ,acum sti la ce sa te astepti asa ca-l strunesti mai usor la urmatoarele opriri.In sfarsit ,cu un nechezat scurt te depune in fata firmei ,locul de sosire,injuri in gand  daca esti evlavios si scuipi in san;inca o experienta de viata,ai rapus fiara.

Scurta fictiune

Numele meu este Petre, imi place sa privesc si sa repar minunatele ceasuri mecanice, imi plac capsunile, imi place cum vantul misca frunzele copacilor, imi place sa cred ca o descriere nu este niciodata completa,mereu ceva de adaugat mereu ceva la care renunti.
Traiesc intr un oras frumos ,sa zicem X,un oras cu lume pestrita si plina de nevrozele timpului modern.Pe strazi sunetul telefoanelor mobile se impleteste cu vuietul nesfarsit al unui trafic infernal.
Si totusi unii gasesc timp sa zambeasca,o decizie inteleapta avand in vedere alternativa;optimismul fortat creaza un popor de zombi,cred.
Cred!Cred in multe lucruri si uneori in nimic;uneori disper,acea lupta surda din minte care doare mai mult decat o masea cariata;uneori i mi dau seama ca sunt doar un om.
Eu si orasul meu ,o picatura in ocean.Ceea ce vreau sa va povestesc este o poveste trista;povestea unei fete care vede lumea prin ochii altora.
O cheama Diana,are 19 ani si mintea ei cuprinde in termeni prea stricti pentru varsta ei lumea ce o inconjoara.Un singur pas dincolo de scara blocului in care traieste o arunca intr o nebuloasa spirituala,comportamentul uman o face dincolo de repulsia imediata,sa planga,atat pentru ea cat si pentru fiintele oarbe de suflet.
Ma duc la servici,drumul meu este unul invatat,creierul i mi ghideaza singur pasii astfel pot sa gandesc in liniste,detasat de forfota din jurul meu.
Trec pe langa o librarie,privesc o clipa absent titlurile care mi au incantat copilaria,aproape nu vad ca vanzatoarea,asa cum aveam sa aflu mai tarziu ,Diana,ma fixeaza cu ochi intrebatori parca nevrand sa tulbure vreo revelatie oarecare.
Ochii ni se intalnesc ,o clipa doar ,timpul se dilata intr o suta de ani,o mie,lasandu ne sa ne bucuram de vraja clipei.
Plec.Gandul i mi zboara nebun ,orele trec greu pentru sufletul unui indragostit.Asa aveam sa mi dau seama ca se numea mirajul~dragoste~.
Trec aproape doua luni pana cand ma hotarasc,azi ~stiu~ma indrept hotarat spre librarie pentru a mi da intalnire cu viitorul.Cel putin sper ,nu speram toti la ceva?
Astazi este de sevici asa cum bine stiam desigur,nu ma vede cand intru decat cand sunt prea aproape.
-Scuza ma,probabil ai vazut ca de ceva vreme zabovesc prin fata vitrinei tale;nu pot sa te mint ,i mi placi foarte mult …cuvintele curg ca un rau,nu trebuie sa le caut asa cum auzi pe la unii ~texte de agatat~.
Nu stiu cand ,cu un zambet discret accepta sa ne mai vedem,acum sunt prea vrajit,daca picioarele nu si ar sti lectia prea bine probabil as cadea;ciudata dragostea asta.
Traim sentimente minunate,traim clipa,caci ce poate sa fie daca nu o clipa in oceanul timpului.
As vrea sa traiesc vesnic,pentru mine,pentru Diana,serviciul nu mai este relevant,relevant pentru indragostiti este iubirea.
Pentru oamenii rationali,iubirea efemera se transforma in devotament si tine o viata de om.
Dar sa nu deviem de la subiect,clipele petrecute cu Diana ma consuma fizic,ard ca o lumanare in intuneric,ma face sa fiu incoerent in restul timpului ,dedic totul pentru ea si sper la reciprocitate.
I o zic.Imi rade in fata.
-Esti un naiv!
Ma scufund incet in abis ,acolo unde imi este locul.
Doar atat.

Istorii

Totul are un inceput,totul are un sfarsit.Incercand sa aflam ne aruncam implacabil spre un drum fara capat,desi
o parte din noi vrea sa fie deasupra necunoscutului, negand faptul ca ar putea fi asa de intunecat.Zilnic ni se
intampla lucruri,unele bune ,altele rele,totul evident raportat la sistemul nostru de valori,sistem care ne pune
pe un nivel privilegiat ,nivel care ne fereste de imperfect ,de exterior.Avem un avantaj teribil putem spune dar
nu vrem sa recunoastem nici in ruptul capului ca este doar o amagire.Revenind asupra lucrurilor bune sau rele putem
spune ca ni se intampla tot ce vrem sau ceea ce vrea cineva?;sau sa fie destin cuvantul cautat?,probabil nu vom sti
niciodata.Descurajator nu?,asa poate sa fie tot ce ne inconjoara,avem insa putine optiuni atunci cand noi existam
fara a avea o idee clara ce suntem si incotro mergem.

Optiuni

Optiuni,la asta se reduce totul,ce simplu si totusi ce complicat.Ne trezim dimineta si incepem sa luam decizii avand
o multime de optiuni si ne culcam seara cu gandul la alte decizii care au la baza alte optiuni,pare mult?Ce putem
spune atunci despre deciziile pe care le regretam,de ce le mai luam daca nu sunt ceea ce vrem?
Se pare ca viata ne pune in fata toate datele problemelor dar noi alegem sa le ignoram alegand o varianta gresita
pentru noi.De ce?Sa fie doza de altruism cu care ne-a inzestrat natura sau sa fie doar nevoia de a fi imperfecti,
la fel ca in frumusete bunaoara,o cicatrice ,o asimetrie creaza ceva frumos,misterios;asa si in viata poate nu
cautam perfectiunea ci doar traim iluzia ei,traim un vis perpetuu.

Nevoia de a fi ascultat

Cine nu simte nevoia de a fi ascultat...,vrem ca parerea noastra sa conteze indiferent de continut sau de ceea
ce transmite,nici macar nu vrem sa stim daca este adevarat,vrem ca sa fim auziti,bagati in seama;.cu asta in gand
marsaluim prin viata fara a realiza ca intelegerea nu o putem gasi decat in noi insine,cine ne intelege mai bine
decat noi insine.Avem raspunsuri la orice in propria fiinta este suficient sa ne ascultam si pe noi din cand in
cand,sa ne dam o sansa si sa nu mai parem atat de neajutorati in fata sortii.Pare greu dar simplitatea situatiei
ar uimi pe oricine,inteaba-te ,pot sa rezolv asta ? ,nu te gandi cum,intreaba-te doar atat,pot?

Puterea vointei

Cunoastem cu toti vorbele celebre deja,daca vrei poti,ce adevar se poate ascunde in aceste vorbe?sa ne gandim .
M-am nascut ,pana la varsta pe care o am ,am trecut prin multe incercari,m-au doborat?nu evident,astfel nu as
putea raspunde la intrebare,trebuie deci sa mi fie frica de viitor?de ce nu pot sa merg mai departe asa cum
am facut o pana acum?Este o problema de vointa.A vrea sau a nu vrea.Ce ne determina sa vrem?Vrem o inghetata nu
pentru ca ne este foame ci pentru ca ne place senzatia produsa,o anticipam si atunci se naste dorinta care produce
actul in sine de a vrea ceva.Putem spune atunci ca vrem deoarece avem dorinte sau ne cream in minte niste scopuri
care sa acopere adevaratul motiv?Stiind asta nu putem fii mereu deasupra situatiei indiferent de natura ei?

Iubirea.De ce iubim

De ce iubim?Lasand deoparte chimia si fizica ecuatiei,de ce o facem totusi?Inceputul ar trebui sa fie simplu dar
asa cum miliarde de oameni constata ,nu este .De acord este chimie la inceput,atractie sexuala sa zicem,dar
dupa ce am obtinut toate astea si totul de decanteaza ce ramane ,se naste ceva mai misterios si mai puternic decat
dorinta insasi,ne consuma mai mult decat atractia initiala.Sa fie un motiv acela ca mereu descoperi ceva nou la
celalalt asa poti spera la si mai mult in subconstient,poate la mai multa atentie?Adevarat ne place sa ne lasam
cu totul o parte din griji sau temeri pe umerii celuilalt,asa nu mai au aceeasi forta de a ne dobori.Si totusi
este greu sa dam o definitie asa de simpla,poate este doar o alta nevoie elementara inscrisa in codul nostru
genetic,aceea de a stii ca cineva acolo in lumea asta ne sprijina neconditionat.Uneori asta este suficient ca sa
merite sa te ridici din pat si a doau zi si a treia ,si asa mai departe pana cand…