Dragostea

Dragostea ..esti tu
Dragostea este o soapta,
Purtata de o adiere slaba de vant
Prin copacii de langa mine
Dragostea ...esti tu si punct.
Fara capat,fara de sfarsit
Fara tine
Dragostea ..esti tu

Capitol 1_new test

Sangele cade cu picaturi mari din mana amortita,glontul a lovit fulgerator,nu ma asteptam ,nu din partea ei..ma strecor in masina,aceasta imi da ragazul de a gandi si de a imi aplica garoul improvizat din curea;ideile se amesteca,se involbureaza,incerc sa scot la lumina intelesul intregii povesti.Ultimele zile au fost foarte intense,pline de evenimente ,inca de cand am intalnit-o pe ea in hotelul din Paris.

A deschis usa cu un gest hotarat ,m a izbit calmul ei,ma asteptam sa fie mai furioasa;ultima data am sfarsit prin a ne certa,foarte rau.Se vede din ochii ei maturitatea ,femeia pe care o stiam eu a crecut,pentru o clipa mintea imi afisa un monstru,dar nu reusesc sa vad decat frumusetea ei,acelasi corp pe care il stiam,un ideal.Isi arunca haina pe pat si cu un gest degajat ma facu sa inteleg ca vrea sa fiu langa ea.O milisescunda de ezitare nu reusi sa ma faca sa renunt,inaintai spre ea innebunit instantaneu;buzele ni se intalnira  intr o inclestare inversunata,o acopar de sarutari inspirand parfumul ei parca dorind sa l iau cu mine pentru totdeauna;o intind pe spate si fata mi se afunda intre sanii ei frumosi,sarut fiecare centimetru de piele cu setea unui pierdut in desert..o patrund intr o explozie de dorinta,in ochii ei citesc aceasi iubire pe care o stiam,in aceasta noapte suntem o fiinta iar,sa i simt pielea langa a mea nu poate fii decat ceea ce profanii numesc fericire ,gandesc...

Dimineata ma trezesc  senin,ea este imbracata deja si o privire straina in ochii ei ma facu sa tresar..pistolul din mana ei ma fixeaza ireal,hipnotic.Nu apuc sa deschid gura...simt arsura glontului inainte ca decliclul delicat al mecanismului semiautomat sa mi ajunga la timpan;sar ca un leu,sutele de ore de antrenament isi fac datoria,adrenalina ma ridica intr o levitatie imposibila proiectandu ma spre ea.O secunda,o secunda fatala in care simt fiecare vibratie a coloanei cervicale cedand sub strangerea nemiloasa a manii mele;ma simt un monstru...sunt un monstru .

Plang ca un copil cu imaginea ei in minte,durerea din mana nu mai exista;hmm,incep sa gandesc ,clar agentia stia ceva altfel m ar fi avertizat,realizez ca detin un avantaj imediat ei nestiind ce s a intamplat,asa ca trebuie sa actionez acum.

Inceput_roman

               Vis pierdut

         Capitolul 1

John Murray este un om atletic ,figura sa nu tradeaza nici o emotie,putinele riduri care i acopera chipul nu i arata adevarata varsta,poate sa aiba 40 sau la fel de usor 60.Parul de un blond inchis tuns ingrijit ,haina comoda ,fac o impresie de serios si placut totodata oricarui privitor;ochii...ei bine ochii de un albastru sters iti induc calmul,te hipnotizeaza cumva facand din tine un om mai bun.Ura nu exista in preajma lui,un fapt ciudat constatat de multi ,apreciat de cei apropiati lui.Sta de mai bine de 2 ore pe digul improvizat din Port Heaven,ascultand valurile cum se sparg de mal,visand...

Nu vazu cand din spatele sau aparu o femeie draguta cu o varsta incerta;i se adresa pe un ton degajat si un pic glumet

-Ceasul trece domnule,ceasul trece...

Fara a se intoarce John replica scurt fara nici o inflexiune in voce:

-Nu trebuie sa va faceti griji doamna,sunt nemuritor.

Tonul fara echivoc o facura pe femeie sa zambeasca,se apleca usor peste banca pe care statea el si l saruta pe obraz.El tresari si realiza parca atunci prezenta femeii;intoarse capul si zambi cand chipul cunoscut iesi din noianul de amintiri,un chip de inger.

-Gabrielle!oh...tu aici,ce bucurie,te rog ia loc.

Se impinsera unul langa altul si amutira,privira impreuna orizontul ca si cand acolo era tot trecutul  si viitorul scris in spuma valurilor si in sclipirile ultimelor raze de soare trimise de maretul astru inainte de a adormi o lume,un oras,o viata...

Pe Gabrielle a cunoscut o cu peste 40 de ani in urma,atunci era alt om,intelegea deja lumea  si principiile ce o guvernau,intelegea cu mult mai mult decat majoritatea dar...inca avea griji.Griji marunte,griji mari,acele lucruri care macina si uzeaza orice fiinta de la nastere si pana la apusul vietii;realiza ca  fata de altii era un tip complet relaxat si ferit de uzura morala a zilei de maine dar nu reusea sa scape de banalitatea cotidiana,asa zisul necesar de durere.Alergam in toate partile,suntem constienti ca suferim in fiecare zi si ni se pare ceva natural,adica exista si altceva?Poate pentru bogatasi,copii de bani gata,magnati.In tot acest amalgam al vietii ceva este asa cum trebuie :o sotie frumoasa,doi copii frumosi si inteligenti.Timpul nu l mai masoara pentru a constata trecerea lui si pentru a celebra viata,daca te gandesti la moarte cum poti trai?asta gandea ,asa ca totul era de un pozitiv absolut,luciditatea lui il facuse sa poata vedea dincolo de zidurile inchisorii numita viata.

 

Un greier insomniac
Imi deranjeaza veghea fara rost
Doar noaptea imi asculta
Durerea...muta


Trafic,voci felurite sunt martori
Noptii mele
Alba ca laptele cel mai bun
Neegalata nici de cartea ce zace
Pe mana amortita


Ma plang...mie
Demiurgule..dormi
Eu,el
Ca doi copaci intr o padure veche
Suntem pustii
De viata..
De moarte..


Inutil.

                              

                                                    Umbre

  Suntem umbrele celor ce vrem sa fim

  Suntem nimic

  Suntem dorinta irationala,durere

  Suntem absolut nimic.

  Abis ridicat de colbul mintii

  Se casca hipnotic la capatul unui vis

  Nu inceteaza a fi,ce suntem noi

  Nimic

  Sa murim deci

  Nefiinta doare..

  Prizonieri,sclavi..

  Absolut nimic.