Just slowly dying...

luni, 14 iunie 2010

Puterea de a imbratisa nemurirea

Istoria a fost scrisa si se va scrie .Un om care nu ignora,care ajuta ,care traieste visand ,ajutand pe cel care are nevoie cu adevarat,cel care vede acolo unde multi sunt orbi,care vrea sa stie ce vrea sa spuna vantul ,pasarile,cel caruia o raza de soare ce razbate prin coroana unui pom ii spune o poveste,cel ce vrea sa inteleaga orice si nu ignora semnele,acel om poate,pentru o clipa este nemuritor;caci ce este clipa daca nu o bucatica din vastul infinit. Anii masoara istoriile personale,nu trece nepasator mai departe calatorule,priveste in jurul tau cu atentie ,poate ceea ce cauti o viata se afla chiar acolo langa tine si cere doar o clipa de rabdare,de ce te grabesti sa ajungi niciunde.Finalul nu este scris,este doar o frantura de infinit,traim un prezent continuu,presarat de mii de idei si ganduri.Nu trebuie sa te grabesti,asa o sa pierzi esenta vietii,esenta nemuririi. Nu exista puterea de a continua,asta este o notiune egoista,puterea o avem in noi din momentul nasterii ,o folosim zi de zi dar suntem slabi in spirit de aceea apelam la subterfugii;ne place sa ni se ofere totul de a gata,vrem un televizor cu telecomanda,facem si sacrificii pentru asta ,totul pentru a nu ne mai ridica din pat sa schimbam posturile.Putem folosi ceea ce avem pentru a continua,dar oamenii au o slabiciune,propiul comfort. Sunt convins ca acolo sunt oameni care inteleg totul,din pacate prea putini,de asemenea sunt convins ca orice om obisnuit caruia i se prezinta cunoasterea per se,se schimba total,nu o sa mai fie acelasi,chiar daca nu accepta pe alocuri,dar este prea puternic sentimentul cunoasterii,in special linistea ce vine dupa. Nu liniste este ceea ce cautam?Impacare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu