Just slowly dying...

miercuri, 2 iunie 2010

Experinte de viata

Condusul unui Oltcit este o adevarata experienta de viata,credeti ma am condus cateva.Totul incepe de dimineata ,asta daca vrei sa si ajungi undeva,cu trezirea monstrului,daca nu merge socul trebuie sa -l ti turat pana se incalzeste cel putin 5 min (recomandarea bucatarului),in final dupa cateva reprize de accelerari fericit pleci la drum;primele intersectii unde trebuie sa dai prioritate-primele experiente de neuitat,bolidul nu vrea sa stea la relanti nici mort,faci un numar de echilibristica si din acceleratie din frana reusesti cu riscul sa dai in cel din fata sa o tii in viata.Pleci spre urmatoarea intersectie cu inima indoita ,incerci iar un numar de magie dar Oltcitul nu vrea ,pufaie si se opreste.Spasit pornesti,dai sa pleci dar surpriza abreiajul nu tine ,cu chiu cu vai reusesti sa pleci,inca o victorie .Razboiul nu este inca castigat,nu ai ajuns inca,spui doua tatal nostru si iti iei avant din nou in trafic ,acum sti la ce sa te astepti asa ca-l strunesti mai usor la urmatoarele opriri.In sfarsit ,cu un nechezat scurt te depune in fata firmei ,locul de sosire,injuri in gand  daca esti evlavios si scuipi in san;inca o experienta de viata,ai rapus fiara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu