Inceput_roman

               Vis pierdut

         Capitolul 1

John Murray este un om atletic ,figura sa nu tradeaza nici o emotie,putinele riduri care i acopera chipul nu i arata adevarata varsta,poate sa aiba 40 sau la fel de usor 60.Parul de un blond inchis tuns ingrijit ,haina comoda ,fac o impresie de serios si placut totodata oricarui privitor;ochii...ei bine ochii de un albastru sters iti induc calmul,te hipnotizeaza cumva facand din tine un om mai bun.Ura nu exista in preajma lui,un fapt ciudat constatat de multi ,apreciat de cei apropiati lui.Sta de mai bine de 2 ore pe digul improvizat din Port Heaven,ascultand valurile cum se sparg de mal,visand...

Nu vazu cand din spatele sau aparu o femeie draguta cu o varsta incerta;i se adresa pe un ton degajat si un pic glumet

-Ceasul trece domnule,ceasul trece...

Fara a se intoarce John replica scurt fara nici o inflexiune in voce:

-Nu trebuie sa va faceti griji doamna,sunt nemuritor.

Tonul fara echivoc o facura pe femeie sa zambeasca,se apleca usor peste banca pe care statea el si l saruta pe obraz.El tresari si realiza parca atunci prezenta femeii;intoarse capul si zambi cand chipul cunoscut iesi din noianul de amintiri,un chip de inger.

-Gabrielle!oh...tu aici,ce bucurie,te rog ia loc.

Se impinsera unul langa altul si amutira,privira impreuna orizontul ca si cand acolo era tot trecutul  si viitorul scris in spuma valurilor si in sclipirile ultimelor raze de soare trimise de maretul astru inainte de a adormi o lume,un oras,o viata...

Pe Gabrielle a cunoscut o cu peste 40 de ani in urma,atunci era alt om,intelegea deja lumea  si principiile ce o guvernau,intelegea cu mult mai mult decat majoritatea dar...inca avea griji.Griji marunte,griji mari,acele lucruri care macina si uzeaza orice fiinta de la nastere si pana la apusul vietii;realiza ca  fata de altii era un tip complet relaxat si ferit de uzura morala a zilei de maine dar nu reusea sa scape de banalitatea cotidiana,asa zisul necesar de durere.Alergam in toate partile,suntem constienti ca suferim in fiecare zi si ni se pare ceva natural,adica exista si altceva?Poate pentru bogatasi,copii de bani gata,magnati.In tot acest amalgam al vietii ceva este asa cum trebuie :o sotie frumoasa,doi copii frumosi si inteligenti.Timpul nu l mai masoara pentru a constata trecerea lui si pentru a celebra viata,daca te gandesti la moarte cum poti trai?asta gandea ,asa ca totul era de un pozitiv absolut,luciditatea lui il facuse sa poata vedea dincolo de zidurile inchisorii numita viata.